Faceți căutări pe acest blog

luni, 18 iulie 2011

America in vara anului 2008

Prietenii mei cei mai buni au plecat in septembrie 2004, prin Loteria Vizelor, in Houston, Texas. Asa ca in primavara anului 2008, m.am hotarat ca e momentul sa ii vizitez "la ei acasa". Primul pas a fost obtinerea vizei de turist, care dupa cum stiti e un proces mai indelungat. Dar "am luat interviul" cu brio, facandu-ma cu o minunata viza de turist SUA pe o perioada de 10 ani. Deja era sfarsitul lunii mai sau chiar luna iunie, asa ca cel mai ieftin bilet de avion l.am gasit la KLM cu 1200 de euro: Bucuresti - Amsterdam - Houston, Houston - Amsterdam - Bucuresti. Am plecat undeva la sfarsitul lunii iulie, dimineata la ora 5 si am schimbat la Amsterdam, urcand intr-un impresionant transatlantic 747-400, pentru un drum de 10 ore jumate. Pot sa va spun ca nu m.am plictisit deloc, poate si fiindca era primul drum spre America. Dar mancarea de pe KLM este foarte buna, au nenumarate posturi de radio, iar la televizor pun filme si seriale foarte noi. In mod sigur era si adrenalina unui asemenea zbor.
Daca imi amintesc bine, am aterizat pe  George Bush Intercontinental Airport undeva pe la ora 14.00. Prietenii mei ma asteptau cu masina chiar in fata iesirii. Cand am iesit, m.a izbit insa un aer tropical. Nu ma asteptam deloc sa gasesc o sauna acolo, erau aproape 40 de grade si aproape 100% umiditate, ceea ce face aerul inexpirabil. Mi-au explicat ca asta inseamna vara in Texas: sa fugi din casa in masina, din masina la birou, de la birou in vreun mall, de la mall in casa. Oricum orice implica si aer conditionat. Pentru noi insa si aerul conditionat iti ofera anumite socuri, ceea ce mi s-a explicat iar ca este destul de obisnuit, caci din cele 40 de grade de afara si 100% umiditate, fugi catre un loc unde aerul conditionat este tinut la 16-17 grade. Prietena mea mi-a explicat ca are un pulover pe care il tine la serviciu, pentru a nu-i fi frig. Pe strada rar vedeai temerari plimbandu-se.
Localnici temerari
Cafenea din Downtown Houston
Toate bune si frumoase, insa in Houston, neputand sa te plimbi pe strada, erau destul de putine lucruri de facut: sa te plimbi cu masina, sa intri in vreun mall sau supermarket sau sa mergi la vreun restaurant. In cateva zile am eliminat toate aceste variante. Downtownul este o zona destul de fantomatica, cu cativa skyscraperi, foarte putini oameni pe strada, majoritatea cersetori, cladiri parasite (aveam sa aflu ca pentru unii investitori este mai convenabil sa lase o cladire veche in paragina si sa caute un loc nou de constructie, decat sa o demoleze pentru a construi alta).
Ce m-au impresionat cu adevarat au fost autostrazile. Toare ringurile din jurul orasului au de la patru pana la 8 benzi pe un singur sens. Nu au insa asfalt si toate sunt lasate la beton, pentru a nu ridica foarte mult costurile de executie.
Cel mai frumos moment a fost insa un meci de baseball. Nu stiu regulile unui astfel de joc si nici nu m-am sinchisit foarte tare sa le inteleg, desi mi-au fost explicate pe scurt. Insa atmosfera este extraordinar de dinamica si de vie. Toti oamenii vin imbracati cu ceva cu simbolul echipei preferate. In cazul Houstonului, echipa lor era Houston Astros. Stadionul este enorm si inconjurat pe cateva niveluri de magazine, baruri, restaurante.
Aerul conditionat mergea impecabil, desi afara era sauna. Majoretele te antrenau in fiecare pauza in jocul lor. Multimea ovationa, canta si se bucura cu adevarat de acel moment de socializare. Biletele la un asemenea meci costa undeva intre 8$ si 70$ la un meci mai putin important, in functie de pozitia si inaltimea pe care ti-o alegi. La un meci important ele ajung intre 15 si 600 de dolari bucata. Pentru atmosfera de acolo, m-as putea duce, fara sa inteleg nimic, saptamanal.
Neputand sa iesim din masini, decat cu conditia sa intram dupa cum v-am spus mai sus intr-un loc cu AC, seara ieseam pe strazi si ne plimbam cu masina prin cartierele rezidentiale.
 Cartierele rau famate erau cunoscute si evitate. Am intrat insa de curiozitate intr-unul din care am iesit in fuga.
Norocul meu a fost ca nu a trebuit sa stau prea mult in Houston, plecand spre New York, pentru o saptamana. Prietenii mei cumparasera bilete la Continental cu vreo 200 de dolari bucata. Dupa un drum de vreo 4 ore jumate am aterizat pe JFK, de unde am luat un taxi catre Manhattan.
La iesirea din JFK
Prima imagine a Manhattan-ului
Yellow cab
Aici aveam rezervate 6 nopti la Doubletree Hotel http://www.booking.com/hotel/us/doubletree-metropolitan.ro.html pe Lexington Avenue, in inima Manhattanului, vis-a-vis de celebrul Waldorf Astoria. Doubletree este un lant american ce apartine tot familiei Hilton. Pretul a fost undeva in jur de 200 de dolari pentru o camera tripla. Hotelurile sunt foarte scumpe pe insula, asa ca daca doriti ceva mai ieftin, trebuie alese imprejurimile (Brooklyn, Queens), insa intervin costuri de transport pe urma. Nu va inchipuiti ca hotelul este cine stie ce. Era un hotel de 4 stele, desi eu i-as fi dat 3 stele, cu un personal destul de rece.
Initial, am fost speriati de marimea insulei si nu stiam ce sa vedem mai intai. Orasul ti se pare cunoscut. de fapt ti se pare mai mult decat cunoscut, aproape in intregime iti va parea familiar. Putine lucruri nu le-ai vazut in filme sau la stiri. Asa ca mai in gluma mai in serios am luat un bus tour de 3 zile. Am platit un abonament cu City Sights NY (in jur de 80 de dolari) si ne-au plimbat din Manhattan in Queens si din Brooklyn inapoi, cu un ghid care vorbeste si rade non-stop, de ne-au ametit de tot. Asa insa am vazut mai bine ce merita vizitat mai pe indelete si ce nu.
 Bineinteles, ca niste europeni ce se respecta, prima data ne-am indreptat catre World Trade Center si catre Wall Street. Cele doua zone sunt la 3 strazi distanta. Wall Street-ul este o zona mai bine pazita decat Regina Angliei si este inconjurata de dube cu mascati si politisti inarmati cu caini. Poate am prins noi o zi mai ciudata, desi nu cred. Este putin altfel decat iti inchipui de la televizor, totul petrecandu-se pe niste strazi destul de stramte si aglomerate.
 De la Rezerva Federala strabati trei bulevarde (Nassau, Broadway si Trinity) si ajungi la situl in constructie al fostelor Gemene (World Trade Center). Este impresionant ca santier, fiind la o scara rar intalnita.
De aici strabatand Galeria Liberty Street, de unde poti avea o panorama generala asupra constructiei, ajungi la un port de yahturi North Cove Marina, unde gaseti parcuri, restaurante, si poti porni la o plimbare pe esplanada de-a lungul raului Hudson.
 Daca mergeti de la WTC in jos pe Broadway, bulevardul se va bifurca inainte de National Museum of the American Indian (cunoscut si ca Smithsonian), avand chiar in dreptul bifurcatiei Charging Bull (statuia taurului de bronz). De aici, strabatand Battery Park, ajungeti iar la rau cu vedere insa spre Statuia Libertatii de pe Ellis Island.
Battery Park
Charging Bull
Poate drumul va va fi necunoscut, insa ajutandu-va de o harta, asa cum v-am spus veti da peste tot de locuri si lucruri pe care le stiti din copilarie.
Destul de aproape de Battery Park se afla si heliportul de unde puteti face diferite tururi cu elicopterul deasupra Manhattanului si a imprejurimilor. Un tur cu elicopterul de la Manhattan's Downtown Heliport costa: 100 de dolari 12 minute sau190 de dolari 25 minute. Pretul difera in functie de ce vreti sa vedeti si cat timp vreti sa survolati. Prietenul meu a luat turul scurt de 12 minute si a facut niste poze cu adevarat impresionante.
Traseul pe care vi l-am spus iti ocupa insa o zi intreaga si seara cazi lat in pat cu dureri de picioare. De la World Trade Center pana jos la Battery Park este o distanta de 4 statii de metrou.
Putin mai sus, dar tot in zona as putea spune si tot la vreo 4 statii de metrou, se afla Brooklyn Bridge, care nu trebuie ratat pentru o plimbare peste East River care desparte insula de Brooklyn.Iar de aici inca putin si ajungi in China Town.
Cascada artificiala a artistului danez Olafur Eliasson sub Brooklyn Bridge
 O alta zi am petrecut-o luand 5-th Avenue la picior, de la Flatiron Building catre Washington Park.
 5th Avenue este plin de magazine, de la branduri celebre la designeri autohtoni, vanzatori ambulati, tot ce vrei si ce nu vrei. Washington Park este inconjurata de facultati NYU. Tot in apropiere este si campus studentesc. Asa ca intri brusc intr-o zona relaxanta cu restaurante, puburi, cluburi, teatre. Te afli in Greenwich, unde poti petrece pana dimineata.
Arcul de la intrarea in Washington Park
 Putin mai departe, urcand iar catre Central Park, la intersectia Broadway-ului cu 7th Avenue, se afla Times Square. In imprejurimi gasesti Rockefeller Center (unde isi are sediul NBC-ul). Coada de turisti este mult mai mica decat la Empire State Building, asa ca poti urca lejer sus pentru a vedea intreg Manhattanul. Aici am vazut si primii pompieri.
Times Square
Pompier pe "Top of the Rock"
Empire State Building vazut de pe Rockefeller Center
Calugarita in parcul de la baza Rockefeller Center
In jurul Central Park-ului (4 km lungime şi 800 m lăţime) insa s-a concentrat parca tot ce e mai bun: Ritz Carlton Hotel (macar din Singur Acasa daca vi-l amintiti), Natural History Museum (sau cum ii zic ei American Museum of Natural History - AMNH), Mt. Sinai Hospital, Guggenheim Museum, Metropolitan Museum of Art, consulate, institutii, condominiumuri de apartamente cu preturi de sute de milioane de dolari, daca nu chiar miliarde.
Daca mergi de la coltul de jos stanga al parcului, Columbus Circle, pe Broadway in sus, la o statie de metrou distanta, gasesti celebra scoala Julliard si Lincoln Center for the Performing Arts. Iar daca te opresti la 1900 Broadway si te asezi la o masa la Cafe Fiorello, cu vedere catre Dante Park, vei manca cea mai buna cheese cake din New York. Prajitura are in jurul ei capsuni proaspete, iar chelnerul aduce cu el ciocolata fierbinte, pe care o toarna peste. Am incercat sa mai gasesc asemenea cheese cake in oras, diversi taximetristi ne-au trimis care incontro, fiecare laudandu-se ca el stie unde gasesti cea mai buna cheese cake (unul din ei putea sa jure ca cel mai bun cheese cake il mananci in Central Station si chiar l-am pus sa ne duca acolo, insa prajitura nici macar nu se apropia de cea mancata langa Central Park).
Times Square
Sediul U.N.
China Town
Times Square
Vanzatori ambulanti de hot dog
Sediul Radio City
Copii asteptandu-i de 3 zile pe fratii Jonas
Lectura in parc pentru caini
Restaurant romanesc in Brooklyn
Apple Store

Madison Square Garden
Nadia la loc de cinste in holul Madison Square Garden
Dupa o saptamana de colindat prin New York, ne-am intors "acasa" la Houston, unde ne-am relaxat pentru cateva zile. Am vizitat si capitala Texasului, caci nu o puteam lasa nebifata - Austin, si am dat si o raita pe la ocean in Galveston (am facut si un mic ocol in Tiki Island - o zona rezidentiala in apropiere de Galveston, creata artificial cu multe canale).
Tiki Island
Galveston
La ocean
Autobuze scolare
Parlamentul din Austin
Downtown Austin
Intr-o zi insa am luat masina si am fugit catre New Orleans, parcurgand un drum de vreo 6 ore pe autostrada I 10. Am trecut prin Beaumont, Lake Charles, Lafayette, Baton Rouge, am traversat delta  lacului Pontchartrain, am trecut pe langa Louisiana Superdome si New Orleans Arena, celebre de la uraganul Katrina si ne-am indreptat catre French Quarter.
Delta  lacului Pontchartrain
 In apropiere se afla si Hilton New Orleans Riverside Hotel (http://www1.hilton.com/en_US/hi/hotel/MSYNHHH-Hilton-New-Orleans-Riverside-Louisiana/index.do - un complex de 1600 de camere), unde ne-am cazat pentru o noapte.
Interiorul hotelului Hilton New Orleans
Fiind deja seara, ne-am dus sa ne plimbam pe Bourbon Street (http://www.inetours.com/New_Orleans/Burbon-Street.html), o celebra si istorica strada care strabate intregul French Quarter, casa a unor numeroase baruri, restaurante, cluburi de striptease, hoteluri, magazine de suveniruri. 
Aici se sarbatoreste celebrul Mardi Gras, un eveniment la fel de cunoscut ca si Carnavalul de la Venetia, sarbatorit de sute de mii de turisti (se petrece cam la mijlocul lui februarie). Strada, linistita in cursul zilei, se trezeste pe seara la viata. 
Dupa ce se ameteste putin, intrand din bar in bar, lumea arunca de la balcoane margele de diferite culori. Traditia se pastreaza in fiecare seara. Bourbon Street este locul unde poti uita de toti si de toate, ascultand jazz si blues si band margarita (tequila cu suc de lamaie) sau hurricane (o bautura inventata aici formata din vodca, gin, rom, bacardi, amaretto si sirop de grenadine). 

 Dimineata am mai dat o raita pe Bourbon, unde am mancat gogosi excelente si foarte asemanatoare cu cele romanesti.
 Orasul l-am gasit, la 3 ani de la devastatorul uragan, intr-un proces rapid de refacere. Urme ale Katrinei mai erau, mai ales in periferii, unde m-ai vedeai case parasite cu insemne pe ele, ceea ce semnala faptul ca statuse sub ape (un fel de bulina rosie pentru cutremure). 
Localnicii insa iti dau o lectie de viata, prin pofta lor acerba de distractie si prin optimismul pe care il emana. 
Am descoperit ca orasul a dat omenirii cateva personalitati precum Louis Armstrong, Truman Capote, Tennessee Williams, Anne Rice (cunoscuta cu Cronicile Vampirilor), Ellen DeGeneres, John Goodman, Brad Pitt sau Reese Witherspoon.

A doua zi, am plecat cu parere de rau catre Houston, unde aveam sa mai stau doar doua zile.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu