Faceți căutări pe acest blog

duminică, 3 iulie 2011

Cu masina prin vecini (2010)

      Desi am inceput aceste calatorii cu mai mult timp in urma, niciodata nu am notat detaliile calatoriilor, care ar putea folosi si altor doritori.
     Anul trecut am facut insa prima calatorie in care am inceput sa tin un jurnal, care ar putea folosi oamenilor ce doresc sa iasa din tara cu masina sau cu avionul, dar cu un buget prestabilit. Noi am avut un buget de 1000 de euro, pentru 2 persoane - 7 nopti cazare, benzina si taxe autostrada, mancare si alte mici placeri. Am ales cazari care se invarteau in jurul sumei de 65 euro/ noapte (cu mic dejun inclus). Traseul ales fiind de aproximativ 2300 de km, ne.a costat undeva la 250 de euro (benzina+taxe). Pot sa spun ca cu banii astia iti iei un sejur in Turcia sau Grecia la un hotel de 4-5 stele, insa noi nu ne dorim asta.
    Cum a fost prima calatorie cu mine la volan ( am carnet doar de 4 ani, desi am 33 de ani), am dorit sa nu ma indepartez foarte mult de tara, facand un tur: Serbia, Croatia, Austria, Ungaria. De fapt traseul a fost mult mai clar: Bucuresti, Belgrad, Zagreb, Graz, Budapesta, Bucuresti.
     Am plecat pe 5 august, dimineata la 5.00, spre vama Portile de Fier cu Serbia. In jurul orei 8.00 am iesit din Craiova, indreptandu-ne spre Drobeta Turnu Severin, unde am reincarcat la un OMV (orele 9.30). Nu ni se terminase benzina, dar urmand sa intram in Serbia si neavand dinari la noi, am preferat sa refacem plinul aici. E greu de schimbat lei in dinari si kune aici in Romania, asa ca este preferabil sa schimbati la Belgrad sau Zagreb, la orice banca. Nu schimbati insa la benzinarii, fiindca aveti toate sansele sa va pacaleasca cu un schimb neavantajos. Am fost nevoiti sa punem benzina pe o autostrada din Croatia si ni s.a oferit un curs de 8.3 kune / euro, desi cursul real la o banca era de 7.1 kune / euro. Cum aveam nevoie de benzina, am inghitit-o si nu am mai facut aceasta greseala.
     Am intrat in Serbia la 10.40. Vamesul sarb ne-a spus ca nu trebuie vigneta pe teritoriul lor.
     Sarbii, ca soferi, pot fi foarte ok, atentionandu-te cand este un radar, dar pot fi si badarani, taindu-ti calea, cand ti-e lumea mai draga.
     Am mers mult de.a lungul Dunarii, trecand prin vreo 20 de tuneluri (cu lungimi intre 70 si 300 de m). Pe la orele 12.00 am trecut pe sub castelul Golubacki.



     Dupa trecerea vamii sarbe, se merge foarte mult de-a lungul Dunarii pe un drum de doua benzi, neasteptat de bun insa comparativ cu ceea ce gasesti pe partea cealalta a fluviului. Drumul este liber, iar peisajul este incredibil, avand in vedere ca strabati Cazanele. Aproximativ 2 ore am mers in continuu cu Dunarea, parasind.o doar pentru o ora, pana la Smederevo.
    La 14.00 am vazut Belgradul in departare. L-am gasit in plin santier, lucrandu-se la liniile de tramvaie, ceea ce pentru un bucurestean nu este nimic neobisnuit (sperasem insa ca scap in vacanta de asta).
    Ne-am cazat la BG City Hotel, in apropierea Garii Centrale. Toate rezervarile sunt facute pe www.booking.com, fiind un site pe care il folosesc de 5 ani, si pe care il recomand tuturor. BG City Hotel are 3 stele, si are si hostel la bulevard. Hotelul este in spate, fiind mai retras. A costat 55 euro/noapte cu mic dejun inclus, plus 10 euro/zi parcarea. Daca mergeti cu masina, trebuie sa va interesati la hotelurile unde va rezervati cazarea, si de costul parcarii (mai ales daca mergeti in orase mai aglomerate).
    Hotelul a fost chiar ok, destul de central, cu un mic dejun foarte bun, plin de nemti si italieni. Receptionerii sunt tineri si vorbesc engleza. Camera de hotel era foarte curata, singurele lipsuri pe care le.am simtit fiind frigiderul si feonul.
    Avand toata dupamiaza libera, am luat Belgradul la picior, pentru a descoperi putin orasul. Auzisem de Catedrala Sf. Sava si ne.am indreptat spre ea. Am descoperit indr.adevar o cadedrala cu o dimensiune a cupolei impresionanta, insa o catedrala in constructie.
    Am uitat sa mentionez insa faptul ca aveam nevoie de bani (dinari) si am cautat in imprejurimi o banca unde sa schimbam niste euro. Chiar daca nu aveti dinari si kune schimbate din Romania (fiind greu de gasit banci cu aceste monede), trebuie sa aveti euro. Pasaportul il lasasem la receptia hotelului, pentru a completa receptionista datele, asa ca m-am dus la banca doar cu buletinul, crezand ca daca poti intra in tara doar cu buletinul, si la banca pot schimba bani doar cu buletinul. M-am inselat insa. Prima banca gasita a fost un Piraeus, iar functionarul era un nesuferit care ne.a trimis la un Exchange Office din apropiere care era inchis (se pare ca doar la exchange-uri poti schimba cu buletinul, la bancile serioase iti trebuie pasaport). Recomand astfel sa aveti pasaportul mereu cu voi. A trebuit sa ne intoarcem la hotel si sa luam pasaportul pentru a schimba bani la banca.
      Revenind la Catedrala Sf. Sava, trebuie sa recunosc ca nu este o parte a orasului prea frumoasa, asa ca am parasit.o destul de rapid, indreptandu-ne catre parcul lor renumit Kalemegdan. Intre hotel si catedrala am vazut insa mai multe cladiri cu urme de gloante si cladirea Ministerulului  Iugoslav al Apararii, distruse de primele bompardamente NATO.  Desi au trecut 10 ani (chiar 11 de la acele bombardamente - 1999) cladirea este lasata in acelasi stadiu, nu stiu daca este "in memoriam" sau daca se cearta pe fonduri precum romanii, desi ma indoiesc avand in vedere caracterul sarbilor.


    Inainte sa ajungi in parc este un pietonal foarte viu, cu terase si multe magazine. Parcul Kalemegdan cuprinde Fortareata cu acelasi nume, cu dimensiuni impresionante, Gradina Zoologica si Muzeul Militar. Aici gasesti diverse tancuri, inclusiv Panzer, aviz amatorilor de asha ceva. Vanzatorii ambulanti vand gloante si chipii militaresti din timpul razboiului de acum 10 ani.  Parcul ofera o panorama extraordinara asupra orasului si asupra Dunarii.



     Daca vreti sa aveti repere de preturi, comparativ cu Romania, 1kg de struguri era 150 de dinari, 1 sticla de apa plata de 2l era 40 de dinari, o prajitura 190 de dinari, un meniu Big Mac 330 de dinari.........avand in vedere ca 1 euro este 105 dinari (august 2010).
    Revenind  la calatoria cu masina, am consumat din Bucuresti 35 de l de benzina, pana in Belgrad, avand insa un Opel cu o capacitate de 1.4. In mod sigur o masina mai puternica va consuma ceva mai mult.
     A doua zi, am plecat la ora 9.00 (ora Serbiei) spre Zagreb. Am mers ceva pana am dat de un Check Point, unde ni s.a dat un bilet, fara a plati. Autostrada este ok, plina de elvetieni, spre surprinderea noastra. Mai tarziu, la urmatorul Check Point, am aflat ca 100 de km de autostrada costa 340 de dinari (~3.24euro). Intr-o ora jumate (10.35) am ajuns la granita cu Croatia, unde am stat la coada cu multi turci sub acoperire germana (speram sa nu fie si tigani romani). Am intrat in Croatia in vreo 20 de minute, dand de o autostrada foarte buna. In 2-3 minute am dat si de prima "Cestarina" (Check Point) de unde am luat bon pentru autostrada. Croatii nu sunt cu nimic diferiti de romani, ca soferi. Flashuri, claxoane s.a.m.d.  Asha ca am putut sa ma simt ca acasa. Nu am depasit cu mult viteza legala insa, tinandu-ma dupa vreun croat, fiindca era doar acasa la el si stia ce face. Aici am fost pacaliti la benzinaria de care va vorbeam platind 278 kune (45 euro) pentru 34 l de benzina. Insa kune nu aveam si nu mai aveam nici benzina. Poate era bine sa punem benzina din Belgrad, insa nu ne.a trecut prin cap. Intr-o ora (13.05) am dat de urmatoarea "Cestarina", in apropierea Zagrebului, unde am lasat 15 euro (taxa autostrada). Imens! insa macar am stat la coada cu elvetieni, austrieci si belgieni.......
      La 14.00 ne.am cazat. Am incercat intre timp sa cautam ceva sa ne oprim, dar am realizat ca nu aveam bani de parcare, asha ca am mers catre hotel. Am ales Hotelul Yarun, hotel de 3 stele, deschis de cativa ani. Camerele arata insa clar de 4 stele, iar receptionerii sunt extraordinari de amabili si saritori. Nu cred ca si.au luat insa cea de.a patra stea din cauza restaurantului mic si a lipsei de alte facilitati, gen piscina /sauna/sala fitness, sali de conferinta etc. . Hotelul poate fi ales insa numai pentru cei ce ajung cu masina la Zagreb, fiind departe de centrul istoric. A costat 69 de euro / noapte, cu mic dejun si parcare incluse. Cartierul in care stam, Yarun, este in apropierea unul centru sportiv, foarte curat si poti sa juri ca esti in Germania, intr-un orasel precum Paderborn.
      Primele kune le.am schimbat la receptie, unde mi.au dat un curs excelent de 7.1 kune/euro. Iar urmatorii bani i.am schimbat in Piata Jelacica (piata centrala a lor in jurul careia sunt mai toate obiectivele turistice) la un BRD Societe Generale. Initial am incercat la un Erste (echivalentul BCR-ului), care insa nu schimba, fiind specializat pe credite. Pot spune cu mana pe inima ca croatii sunt mult mai deschisi si sociabili decat sarbii.
   Orasul Zagreb, se apropie foarte mult de orasele nemtesti, pentru cei care au vizitat Germania. Prima noastra vizita a fost in orasul vechi. Am gasit o parcare gratuita langa un parc de pe strada N. S. Zrinskog ( langa ambasada Japoniei).
    Am uitat sa mentionez faptul ca am avut cu noi un GPS, fara de care ne.ar fi fost foarte greu sa ne descurcam, nu imposibil ...insa am fi ratat multe lucruri pe care le.am vazut cu ajutorul GPS-ului.
     Orasul vechi este cu adevarat o mica bijuterie. Am vazut Catedrala Kaptol (in renovare la momentul vizitei noastre), Piata Jelacica, un funicular monument in perfecta stare de functionare........
    O masa formata din 2 Cola, o portie calamari prajiti cu cartofi prajiti, o portie de calamari la gratar cu cartofi prajiti si salata si o cafea au costat 105 kune (~14.8 euro). Am mers pe urma intr.o zona a orasului vechi plina de cafenele si restaurante unde ne.am asezat la o masa la Oliver Twist Pub pentru o bere. O bere locala - Karlovacko - 14 kune (1.97euro), o bere Heineken - 18 kune (2.53euro).

   Alte repere de preturi, va mai pot da 1kg de struguri - 16 kune (da imi plac strugurii :)) si o punga de caramele 6 kune.
    La televizor multe programe nemtesti si italiene, televiziunea lor principala fiind RTL Televizija (am subinteles noi, nefiind vorbitori nici de germana, nici de croata, nici de italiana). Am invatat insa cateva cuvinte: Hello - ZDRAVO, Hold on - DRZI SE, Son of a bitch - KURVIN SINE si Bye - ZBOGOM. Sincer nu le.am folosit, vorbind doar in engleza cu ei, dar poate va folosesc voua.
     A doua zi dimineata, ne.am dus in Piata Jelacica si am luat, gratuit, o harta de la punctul de informatii turistice. De pe drum vazusem un castel pe dealurile din apropierea Zagrebului. Au incercat sa.mi explice fetele de la Punctul de Informatii, insa nu prea stiau nici ele exact cum se ajunge, mi.au dat insa drumul cel mai apropiat de Castel. Am ajuns astfel la un castel-cetate, Medvedgrad, din secolul 13, cu o pozitionare superba. Am platit 10 kune de persoana si am avut un ghid personal, care ne.a explicat istoria locului si ne.a recomandat sa vizitam si un mic orasel din apropiere - Samobor, unde se mananca cremsnit ("renumitul cremsnit de Samobor"). A fost uimit sa afle ca cremsnit avem si noi in Romania. Castelul avusese 107 conducatori de.a lungul timpului si nu a fost cucerit niciodata. Cetatea, inclusiv turnul, a fost refacuta dupa anii '90 si nu s.a putut vizita decat din iulie 2010 ( de o luna!), fiind folosit doar de protipendada Zagrebului/ Croatiei. De aici se vedea si turnul televiziunii, care fusese partial atins in timpul bombardamentelor din anii '90.


     Ne trezisem de dimineata, asa ca la ora 12.00 am fost in piata Markov, pentru a vedea schimbarea de garda - merita!.
     Cum ne trezise curiozitatea ghidul de la Medvedgrad, ne.am indreptat pe urma spre Samobor. Este un oras vechi, turistic, la aproximativ 15 km de Zagreb. Oraselul este foarte frumos, situat pe dealuri si inconjurat de paduri si podgorii de vie. Partea cu cafenele este strabatuta de un parau. Cremsnitul insa nu este pe gustul nostru, avand o crema mai mult de albus, total diferita de ce stim noi.
  Ne.am intors in Zagreb si am incercat sa gasim un alt loc de parcare decat cel obisnuit, dar n.am gasit decat cu parcare gratuita pana la ora 15.00, neputand stationa dupa ora 15.00 decat o ora cu 12 kune sau jumatate de ora cu 6 kune. Am incercat pe urma intr-o parcare subterana, dar n.am gasit automatul de plata si am iesit repede (avand primele 15 minute gratuite). Prin urmare am parcat la locul nostru traditional de langa Ambasada Japoniei. Cum eram deja plictisiti de cautari, am si mancat la restaurantul nostru Rubelj, in apropierea Pietei Jelacica.
    In drum spre hotel, am mai facut o scurta oprire la celebrul lor stadion, Zagreb Arena, construita in 2008. Merita vazut!

    A doua zi, am plecat la ora 9.00 catre Graz. Am platit la o "Cestarina" inca 3 euro, iar pe la 10.00 am ajuns la granita cu Slovenia, pe care am trecut-o cam intr-un sfert de ora. Unul din vamesi a vrut sa ma mute de la coada EU la cea NON-EU, avand steagul Romaniei pe placuta, in loc de stelutele Uniunii, masina fiind cumparata in februarie 2007 chiar inainte de intrarea noastra in EU. A intervenit insa rapid un vames mai cunoscator, care i.a zis ca Romania este in UE. La intrarea in Slovenia (10.15), am cumparat si vigneta. Am fost nevoiti, desi doar strabateam putin Slovenia, sa cumparam vigneta de 7 zile - 15 euro. Nu aveau vigneta pentru mai putine zile. O groaza de bani pentru o ora petrecuta pe teritoriul lor, caci la 11.15 am intrat in Austria, unde vigneta ne.a costat doar 7.9 euro / 7 zile si este Austria!!! ce autostrazi, ce drumuri!
    In drum spre Graz, ne-am oprit la un castel de langa Leibnitz, absolut superb, transformat intr-un hotel. Fiind weekend oamenii venisera in costume traditionale la brunch - la niste preturi super convenabile. Ne potriveam insa ca nuca in perete cu tenul nostru mai masliniu printre atatia arieni costumati.
     Am plecat astfel spre Graz, unde ne.am cazat la Hotel Strasser cu 64 de euro/noapte cu mic dejun si parcare incluse. Hotelul se pare ca era vizitat mult de romani, caci mai toate anunturile erau in germana, engleza, italiana, franceza si romana. Hotelul nu a fost poate cea mai buna alegere, dar a fost ok. Poate ca a doua oara as alege un altul.
     Am ales Grazul, pentru arhitectura lui moderna. Austria este a doua patrie a mea, as putea spune. Este o tara superba, pe care as vizita-o oricand. Cum Viena si Salzburgul le.am vizitat deja de cateva ori, am zis sa sterg de pe lista si Grazul. Poate mi.l imaginam mai mare, insa are cu siguranta farmecul lui. Principalele lui atractii turistice sunt  Kunsthaus - Graz Art Museum, construit in 2003,  
 The Schlossberg, castelul aflat pe un munte vulcanic in mijlocul orasului, de unde poti sa te bucuri de o vedere panoramica asupra orasului si a imprejurimilor. De aici vei remarca si raul Mur si o celebra cafenea aflata pe rau - Aiola island. Schlossberg este un loc animat, cu un elevator de sticla care te urca prin inima muntelui de la baza pana in varful lui, langa turnul ceasului. Aici sus, gasesti restaurante, muzee, un funicular si ai curajul sa cobori pe o scara cu  multe trepte, pe care de la baza muntelui o eviti. Liftul catre castel (sunt mai mult niste ruine) costa 80 de centi/ persoana.
    Chiar langa intarea catre liftul de sticla si la baza scarilor catre castel, sunt cateva restaurante si cafenele cu specific austriac.  Aici ne.am si oprit sa mancam, iar o masa ne.a costat 38 de euro, cuprinzand 2 feluri de mancare (curcan cu curry si vita cu dumbling), placinte si bauturi.
     Punctul de informatii turistice este deschis si duminica, asha ca aveti de unde lua harti turistice care sa va ajute in descoperirea orasului si a imprejurimilor.
    In Graz incepi deja sa dai si de cativa romani. Am vazut astfel 2 fete foarte simpatice pe bicicleta care pareau studente (orasul este un important centru universitar din Austria), vorbind intre ele in romana, un grup de romani care isi cumparau inghetata si erau extrem de galagiosi, doi muncitori care pareau ca iesisera in weekend sa se relaxeze pentru cateva ore. In zone rezidentiale de blocuri am vazut mai multe masini cu numere romanesti. In oras sau in imprejurimi, se lucra la mai multe cladiri mari si la drumuri, asa ca probabil erau mai multi romani veniti sa lucreze in constructii.
    Placerea mea cea mai mare in tari precum Austria, este sa ma plimb seara cu masina prin cartierele de case. De fapt cred ca am facut asta in toate tarile unde am avut la dispozitie si o masina. Este un fel de voieurism, caci ador sa vad casele si gradinile oamenilor, chiar oamenii adunati in living.
    Benzina Super 95 costa aici aproximativ 1.20 euro/litru. Cea mai scumpa o gasiti la BP, de aceea ar fi de evitat sa alimentati aici. Mai ieftina gasiti la Metro cu 1.193 euro/litru si la OMV cu 1.214 euro/litru.
   Cel mai intalnit supermarket a fost Hofer (un fel de Billa), unde ne.am luat cu vreo 15 euro mancare care ne.a ajuns 3 seri la rand.
    Parcarea costa in oras 1.20 euro/ora si cred ca este un tarif generalizat. Daca te duci la mall, parcarea este gratuita. Sunt mai multe mall-uri in oras, pe care le poti vizita cand nu ai chef de altceva si nu vrei decat sa te holbezi la vitrine si sa cheltui ceva marunti. City Park Mall, Shopping Nord (mai mic insa), Mur Park sunt principalele mall-uri din oras. La supermarketul din interiorul City Park-ului - SPAR,  am gasit bere locala cu 1.5 euro si snaps cu 7 euro/sticla.
  In cea de.a treia zi, am hotarat sa vizitam Schloss Eggenberg si imprejurimile Grazului. Schloss Eggenberg se afla chiar in oras pe Eggenberg Allee. Intrarea in gradina castelului costa 1 euro/persoana. Gasesti parcare gratuita chiar langa intrare, in fata unui restaurant.
   De aici, am pornit catre Deutschlandberg, care se afla la aproximativ 40 de km de Graz, in apropiere de Rassach, un sat superb. Deutschlandberg este un castel transformat in hotel de 4 stele si muzeu. Intrarea in muzeu este insa destul de piperata - 9 euro/persoana. Daca vreti sa ajungeti aici bagati in GPS Burgstrasse.
In satuc, care pare si o mica statiune, am gasit un targ cu multi vanzatori arabi si foarte multe lucruri ieftine de o calitate indoielnica. Ne.am mai oprit pe drum la Schloss Stainz si la Lieboch, toate orasele foarte frumoase. Am regretat ca nu am luat cazare in aceste orasele de langa Graz, peisajele fiind uimitoare. Nu voi mai face aceasta greseala data viitoare.
   A urmat si plecarea spre Budapesta dupa 3 nopti petrecute la Graz. Intre Graz si Budapesta sunt aproximativ 320 de km. Am plecat la 8.45. Peisajul este uimitor pana la intrarea in Ungaria. Sunt multe dealuri si urci pante foarte abrupte. A trecut pe langa noi un KTM X-BOW, dar fiind drumul liber, avea viteza mare si nu am apucat sa.l pozam. In jumatate de ora am intrat pe autostrada A2. E bine sa va faceti plinul din oras, caci pe autostrada benzinariile sunt destul de scumpe. Astfel am vazut ca la BP era 1.37 euro / litru, iar mai ieftin am vazut un Shell cu 1.233 euro / litru. Noi am gasit un OMV, aproape de granita cu Ungaria, inainte de Furstenfald, unde am alimentat cu 1.196 euro/litru, nestiind la ce sa ne asteptam mai incolo. Am vazut ca in Furstenfald la Agip benzina costa 1.228 euro/litru.
    Intre Austria si Ungaria nu exista vama. La primul OMV unguresc am oprit si ne.am luat vigneta - 8 euro/saptamana. Se pare ca oboseala incepe sa.si spuna cuvantul, caci i.am spus ungurului sa scrie pe vigneta RO (de la Romania) in loc de B (Bucuresti) la numarul de inmatriculare. Sau doar mi-era dor de Romania mea :), caci ungurii intotdeauna ma fac sa ma simt inconfortabil in tara lor.
    Am vazut ca la Agip benzina costa 342.9 forinti/litru ( 1 euro ~ 282 forinti).
    La 11.00 eram in Alsoujlak, iar la 12.00 la Veszprem, unde s-a pierdut semnalul de radio Graz Antenne si am fost nevoiti sa ascultam ungureste. Intr-un sfert de ora am virat dreapta spre Balatonfuzfo (7 km), pentru a vedea si noi celebra "mare a ungurilor". Este de faptul lacul Balaton, dar transformat de unguri intr.o zona similara statiunilor noastre de la mare. Yachturi, plaje amenajate artificial, restaurante si hoteluri.  Ne.am oprit putin la Balatonkenese, unde sunt mai multe plaje private si un port de yachturi - Kenese Marina Port.
    Intr-o ora insa am plecat din nou la drum spre Budapesta. HUTEZ, FUTEZ, VIZ, GAZ, si tot ce am inteles (vizual vorbind) a fost GUMIKE RES KEDES - anvelope. O limba greu de digerat, era insa drumul nostru catre casa.....
     In vreo 50 de minute am dat de autostrada cu 3 benzi, pe care am stat pana la intrarea in Budapesta. Am mai vazut pe autostrada ca la OMV benzina costa 353 forinti/litru , iar la Agip 345. Ma refer doar la Super 95. Aici ne.am cazat la hotel de 4 stele - Expo Congress, unde gasisem o oferta foarte buna de 59 euro/ noapte cu mic dejun si parcare incluse, desi in mod normal cazarea costa 160 euro/noapte. Ne.am cazat in jurul orei 3.00. Receptionerii aveau insa deja pretentii si aere de receptioneri de 4 stele. Cel putin mie, pana acum din experienta propie, receptionerii de la 3 stele imi sunt cu mult mai simpatici. Cu cat cresc stelele cu atat comunicarea este mai formala.
    Am plecat in centru sa vizitam Budapesta. Parcarea costa cam 400 de forinti / ora ( 1 euro ~ 282 forinti). Am gasit cu greu o harta pe care am dat 990 de forinti, caci aici nu mai gasesti asa usor harti gratuite pentru turisti. Plimbarea cu funicularul, pe care nu puteam s.o ratam, a fost 860 forinti urcatul. O sticla de jumatate de litru de apa plata - 250 de forinti, un meniu burger 1200 de forinti. Ori prea multe zerouri, ori mi se pare mie totul foarte scump.
      In ziua in care am ajuns in Budapesta, incepea si celebrul festival Sziget si avea nume mari ca Muse, Kasabian, Iron Maiden, 30 Seconds to Mars, Paradise Lost, Papa Roach, Gotan Project. Asa ca orasul, ca si hotelul unde ne cazasem, era plin de tineri din toate colturile Europei.
A doua zi, am plecat in jurul orei 9.30 catre casa. GPS-ul ne.a luat pe un drum mic de 2 benzi, paralel cu autostrada. Este liber intr-adevar dar preferam autostrada M5. Dupa vreo ora de scurtaturi GPS-ice, ne.am enervat si am intrat pe autostrada ignorand total vocea enervanta. Pe la 12.20 am iesit din Szeged, de unde urmau 632 de km catre Bucuresti. Intr-o ora am intrat in tara si am retrecut la ora Romaniei. De aici drumul e cunoscut.........

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu